Noutăți Stiri

Decarbonizarea totală între realism și radicalism ecologic

0

Decarbonizarea totală pe care UE și-a asumat-o prin programul Fit for 55 a fost nu o dată pusă sub semnul întrebării de figuri ale dezbaterii publice etichetate cel mai adesea ca aparținând taberei climatosceptice. Din ce în ce mai mult însă, figuri respectate ale establishement-ului științific se ridică împotriva radicalizării ecologiste care nu ține seama de realitate.
Prezentat drept „unul dintre cei mai importanți specialiști în energie din lume" de către revista franceză Marianne, omul de știință ceh-canadian Václav Smil reamintește un adevăr trecut cu vederea de liderii europeni, dar nu numai, și anume acela că revoluțiile energetice durează decenii, iar combustibilii fosili vor rămâne dominanți mult mai mult decât credem. Considerat „cel mai important expert în energie din lume" de revista Science, Václav Smil, profesor emerit la Universitatea din Manitoba (Winnipeg, Canada) are printre admiratori o figură ilustră a ecologismului ca Bill Gates, deci cuvintele sale nu pot fi escamotate de propaganda mainstream care a infectat dezbaterile de idei cel puțin la nivel european.
Chestionat de revista Marianne cu privire la cel mai realist mix energetic pentru anul 2050 și în legătură cu persistența combustibilor fosili, Václav Smil este tranșant și afirmă că tranzițiile în domeniul energiei durează decenii (cea de la lemn la cărbune a durat un secol), așa încât dependența de fosile va persista - petrolul și gazele nu vor dispărea până la jumătatea secolului. Deși față de 1997 când reprezenta 86% din mixul de energie, în 2022 combustibilii fosili au furnizat doar 82% din energia lumii, utilizarea lor, în termeni absoluți, a crescut cu 55%. În 2050, ponderea energiei regenerabile ar putea ajunge la 30-40%, totuși combustibilii fosili vor asigura în continuare cea mai mare parte din mixul de energie la nviel global.
Profesorul canadian amintește că intermitența energiei eoliene sau solare este o problemă blocantă în absența unor soluții eficiente de stocare masivă. De asemenea, costurile acestor soluții de furnizare a energiei nu trebuie ignorate. De altfel, tranziția la energia cu emisii scăzute de carbon necesită, la modul general, cantități enorme de materiale, cum ar fi metalele rare. Decarbonizarea necesită 600 de milioane de tone de cupru - sau treizeci de ani de producție. Cu 0,6% minereu, aceasta presupune mutarea a 100 de miliarde de tone de rocă, cu impact puternic asupra ecosistemelor. Nu trebuie desigur uitat că China controlează 90% din pământurile rare, 65% din cobalt, 60% din litiu. Agenția Internațională pentru Energie prezice o creștere de 40 de ori a cererii de litiu până în 2040. Orice perturbare sau influență chineză ar putea încetini totul. Să mai adăugăm că emisiile CO2 ale sectorului energeticau crescut cu 0,8% în 2024 față de anul precedent pentru a avea un tablou cât mai complet al complexității demersului decarbonizării totale.
Revenind la Europa, confruntată cu un război imprevizibil în est și cu o relație deteriorată cu SUA în vest, nu putem să nu constatăm decuplarea liderilor europeni de realitate, prin urmărirea maniacală a proiectelor ecologiste și a termenelor de implementare complet arbitrare. Menționăm doar două pe care și România și le-a asumat: instalarea a câtorva mii de puncte de reîncărcare pentru mașini electrice în zone rurale caracterizate de absența aproape totală a mașinilor electrice și interdicția comercializării autovehiculelor cu motoare termice din 2035.
Nu putem decât să sperăm că oamenii de știință, economiștii de prestigiu și vocile autorizate ale societății civile vor semnala tot mai decis prăpastia economică și socială spre care ne îndreptăm prin implementarea unei agende radicale, devenită text sacrosanct al noii religii ecologiste.

by ARTRI